La un moment dat am avut un blog. Motiv pentru care, odată cu lansarea noului site, am zis c-ar fi oportun să nu-mi mai fie dor de el. Pe site-ul ăsta nou, eu și Horia Bogdan promovăm tururile foto pe care le-am tot organizat împreună în ultimii ani. Așa încât blogul va avea două scopuri principale. Unul este să ne ajute la promovare, ca o parte dintre voi, cititorii, să ne însoțească, iar noi să vă oferim timp de calitate în destinații spectaculoase de pe planetă și să ne câștigăm o existență decentă. Al doilea scop este să punem în scris informații utile pentru pasionații de călătorie, de natură, de fotografie și de lucruri frumoase în general. Horia, de pildă, e pasionat de echipamentul de munte și de Photoshop, eu sunt pasionat de partea mai creativă a fotografiei și de cum să-mi simplific viața – nu că n-am vrea toți asta. Și de tot felul de idei.
Cum e una legată de călătorit, care e o distracție, sinceră și recomandată, dar în definitiv, o distracție. Care nu te face mai bun și mai înțelept decât dacă o așezi într-un context mai larg. Sunt oameni care călătoresc ca să bifeze, ca să aibă parte de adrenalină, ca să aibă ce arăta și povesti altora, ca să fie validați. Sunt lucruri firești pe care le facem cu toții. Sunt de asemenea oameni care călătoresc ca să scape de propriile angoase, neputințe, traume trecute, care fug temporar de un stil de viață care presupune poate prea multe compromisuri. Și asta-i firesc și-o facem cu toții. Sunt oameni curioși, care vor să afle mai multe despre lume și implicit despre ei călătorind. Și care mai apoi aplică învățămintele în viața de zi cu zi. Toți intrăm în categoriile astea trei și nu avem cum să le tratăm separat, fie că mergem un weekend la munte, fie că pornim într-o “epopee” spre capătul lumii. Diferă doar proporțiile pentru fiecare dintre noi. Însă eu cred că a călători are la bază nevoia primară a tuturor de a crea legături durabile și relevante cu cei din jur (și cu sine) – factorul numărul 1 pentru fericirea oricărui om. Călătoria e o experiență împărtășită, chiar și pentru călătorii solitari.
Eu, unul, iau mereu câte ceva acasă din călătorii. Din conversațiile cu oamenii, din studiul caracterelor pe care le întâlnesc (și am șansa asta, să întâlnesc mulți oameni), din greutățile prin care mă pun în mod voit în măcar o călătorie pe an. Iau ceva cu mine și aplic în cotidian, acolo unde, chiar dacă de multe ori poate fi plictisitor, enervant, frustrant, construiesc. Acolo-i de fapt marea aventură, în viața de zi cu zi. Călătoriile sunt doar niște “cutremure”. În rest, seismograful măsoară liniar. În rest ești tu, împreună cu câțiva oameni apropiați, când mai vulnerabil, când mai puternic, lucrând în liniște la propria persoană și la alea câteva lucruri care te pasionează. Înfrunți uneori probleme de sănătate, alteori provocări în relații sau în carieră. Uneori ești abătut, alteori vesel, alteori devii conștient de inevitabila trecere a timpului. Dar oricând te poți întoarce cu mintea la lecțiile pe care o călătorie ți le-a predat gratuit, la oamenii pe care i-ai întâlnit prin intermediul ei, la conversațiile avute, la efortul pe care l-ai depus, la privirile aruncate hăt departe, peste văi, munți și oceane, la sărăcia sau bogăția unui loc vizitat și cum propria ta existență se compară cu cea a oamenilor din locul ăla, la cum natura îți poate elibera mintea și la câtă nevoie avem de ea. Ai mereu de extras ceva de folos dintr-o călătorie, ai mereu la îndemână o busolă care să te repoziționeze pe drumul marii aventuri.
Gata, v-am plictisit destul. Dar măcar am dat drumul la blog. Pe curând.
PS: Băgăm și poze în articolele următoare, fiți fără grijă.